RSS

plan afaceri

Plan de afaceri

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

jocuri noi

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

jocuri aventura dragonului

jocuri aventura dragonului

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

referat insula sfanta elena

            INSULA SFANTA ELENA

 Insula Sfinta Elena este situata in Estul Oceanului Atlantic, 15*57’ lat S si 5*42’ long V.
          Suprafata 122 km patrati
Originea vulcanica
Teritoriu dependent de Marea Britanie

Situata in Atlanticul de Sud, la Est de dorsala medio-atlantica, la 1800 Km de Afica si 3500 Km de Brazilia, reprezinta un rest dintr-un con vulcanic mult mai dezvoltat si mai inalt in trecut. Astazi se mai gasesc cateva parti din vechiul con vulcanic reprezentate prin Mount Actaeon, cu 875 m si High Peak cu 797 m. Se apreciaza ca vulcanul a activat cu 14 milioane de ani in urma.
Desi de la distanta pare lipsita de vegetatie, in interiorul ei se dezvolta un covor vegetal, paduri de conifere, care totalizeaza circa 700 de specii din care doar 52 sunt indigene, restul fiind aduse din Marea Britanie, India si Africa. Dintre acestea inul adus din Noua Zeelanda in 1874 constituie principala cultura care asigura industria de uleiuri si alte derivate din in.
Cresterea animalelor este asigurata de iarba suculenta predominand ovinele, bovinele si caprinele. Populatia de 5230 loc era constituita din negrii, mulatri si englezi. Capitala Jamestown, cu 1852 locuitori are o functie portuara importanta , insula fiind in calea drumurilor maritime, numita in trecut si “Hanul Atlanticului”. Descoperita de portughezul Juan de Nova Castello a botezat-o astfel, deoarece a debarcat pe Sfinta Elena in 1502.
Primii locuitori au fost portughezul Fernando Lopez cu 2 soldati si 6 sclavi negri.
Insula a fost vizitata de englezi in 1588,  luata in stapinire de olandezi in 1600 si cedata Angliei in 1661.
Intre 1815 – 1821 a fost exilat aici Napoleon care a stat in localitatea de azi Longwood, unde se gaseste si casa muzeu.
In administrarea ei mai intra insulele Tristan Da Cunha, Ascension, Inaccesible, Nightingale, Gough si alte insulite din jurul lor.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

referat insula pastelui

                                   Insula Pastelui


Este o mica insula deluroasa triunghiulara, cu laturile de 16,18 si 24 km lungime, de origine vulcanica, despadurita, situata in Oceanul Pacific la 27 grade sud de ecuator si la 3600 km de coasta statului Chile. Insula - cu forma de triunghi - are 63 de mile patrate si la 1500 de picioare se inalta un vulcan stins. La inceputul anilor '50 exploratorul norvegian Thor Heyerdahl (faimos pentru calatoria Kon-Tiki) a popularizat ideea ca aceasta insula, numita de catre localnici Rapa Nui, a fost locuita initial de indieni din America de Sud, care aveau o civilizatie avansata. Cercetarile arheologice, etnografice si lingvistice au dovedit ca nu asa stau lucrurile. Astazi este recunoscut faptul ca locuitorii Insulei Pastelui sunt polinezieni, veniti in jurul anului 380-400 d.Ch., probabil din Insulele Marchize sau Insulele Societatii. La momentul sosirii lor, insula avea foarte multe paduri, populate de multe specii de pasari tipice pentru zona Pacificului. In timp de cateva secole, intreaga viata salbatica a insulei a fost distrusa de modul de viata al locuitorilor ei..

Numarul initial de colonisti a fost estimat la mai putin de 100 si se presupune ca au ajuns pe insula intamplator cu cateva barci (canoe). Din cauza bogatiei de hrana (pasari, peste) populatia a crescut rapid dand nastere unei culturi artistice si religioase deosebite. Din cauza cresterii populatiei, insula si-a pierdut capacitatea de regenerare, ajungand intr-un stadiu avansat de degradare. Se presupune ca in jurul anului 800 padurile erau deja insuficiente. Padurile erau foarte importante pentru locuitori: erau folosite drept combustibil, pentru constructia de case si barci de pescuit, pentru transportarea imenselor statui de piatra. In jurul anului 1400 padurile erau in intregime taiate si solul pana atunci bogat a inceput sa se erodeze. Populatia de pasari aproape ca disparuse. S-a ajuns astfel la prima foamete, apoi s-a instalat canibalismul si haosul. Intre 1700 si 1864 unele statui au fost daramate si pangarite.

Insula Pastelui a fost necunoscuta europenilor pana in 1722, cand, in mod accidental a navigat intr-acolo amiralul danez Jacob Roggeveen, in ziua de Paste. Insula stearpa si rivalitatile dintre locuitori ar fi fost greu sa-l faca pe amiral sa vada stralucita civilizatie care s-a dezvoltat cu secole inainte de sosirea lui. Cele mai faimoase ramasite ale acestei culturi sunt giganticele statui numite "moai" si masivele platforme de piatra numite "ahu". Sunt cel putin 700 de astfel de statui imprastiate pe insula in diferite stadii de lucru. Toate aceste statui sunt sculptate din patra vulcanului Rano Raraku. Statuile in majoritate au 14 tone greutate dar s-au intalnit si unele de 80 de tone (numai una singura depaseste 270 de tone). Se considera ca cele mai vechi statui au fost sculptate in jurul anului 700, dar majoritatea provine din perioada 1000-1500. In functie de marimea statuilor erau necesari 50-150 de oameni pentru a le transporta. Unele statui au fost daramate in timpul ciocnirilor dintre clanuri, altele au cazut singure sau in timpul transportului. In urma unor cercetari recente s-a dovedit ca statuile mai importante, cu platforme ahu, erau in mod ritual reasamblate.

Un numar mic de "moai" au fost initial acoperite cu "coroane" si "palarii" facute din piata vulcanica de culoare rosiatica. Acesta practica rituala - raspandita pe toata insula - avea se pare o semnificatie sacra specifica fiecarui clan. Desi cercetatorii nu sunt inca in masura sa explice semnificatia statuilor si platformelor de pe insula, se presupune ca deriva din ideea inradacinarii, practica comuna la polinezieni, dar care a evoluat intr-un mod unic in aceasta zona. Statuile erau simboluri ale puterii si autoritatii, atat religioasa cat si politica. Se crede ca toate obiectele sculptate de catre polinezienii antici erau impregnate cu o esenta magica, spirituala numita de catre localnici "mana". Desi, vreme de secole statuile au fost daramate si reconstruite, desi s-au produs schimbari sociale majore si au avut loc calamitati naturale, prezenta spirituala - mana - este inca puternic simtita.



Matakiterani

Inca un mister nedezlegat


    

 O istorie prescurtata a insulei

Ø     in anul 1722 se stie ca gigantii existau datorita marturiei lui Roggeween.
Ø     in 1770 s-a pastrat un act contrasemnat de indigeni cu o litera rongo-rongo, o pasare.
Ø     in 1774 Cook confirma existenta statuilor, care in picioare, care rasturnate.
apoi, in 1862 insula a fost crestinata.
la 12 decembrie 1862 au fost capturati o mie de bastinasi printre care ultimii intelepti, regele Maurata si familia sa. Restul populatiei a fost aproape in intregime masacrata. Din cei plecati doar 15 se repatriaza aducand cu ei variola, cea care a adus un al doilea val de moarte. Astfel din 5000 din locuitori au ramas doar 600.
Ø     in mai 1863 vine pe insula preotul misionar Eugene Eyraud, albul care a adus blandetea: populatia imbratiseaza religia deoarece pierdusera ultimii martori ai practicilor religioase.

      Pierre Loti spunea ca " Insula s-a descompus in conditiile unei mizerii din care nu mai exista scapare." Se presupune ca Matakiterani ar fi fost populata acum 600 de ani de polinezieni.

      Denumirea pascuana a statuilor de piatra este Moai. Bastinasul care s-a confesat, Gabriel Veriveri a spus legenda regelui Hotu-Matua care ar fi venit in 2 pirogi datorita unui cataclism: scufundarea continentului Hiva. Legenda transmisa de A'ure Auviri Porotu, ultimul intelept, spune ca: "Pamantul insulei Pastelui era un pamant mult mai mare, dar, din cauza pacatelor savarsite de locuitorii lui, Uoke l-a rasturnat si l-a sfaramat cu o ranga."

      Insula Pastelui a fost populata de uriasi in stare sa ridice stanci, sau au existat ajutoare suprapamantene? Opera acestui popor pascuan ramane in timp ca una dintre cele mai frumoase si aparent una dintre cele mai fara rost creatii. Dar in fond adevarata arta avea vreun sens? Au existat extraterestrii sau doar forte supranaturale datorate unei vieti legate de natura? Se cunosteau pascuanii mai bine decat o facem noi oamenii civilizatiei secolului XX? Stiau ei secrete ascunse ale puterii umane? Prin ce metode complicate sau poate extrem de simple au reusit ei sa sculpteze roca vulcanica mai tare decat obsidianul? Si apoi daca pentru asta s-a reusit a se gasi o explicatie destul de indoielnica dar totusi o explicatie, cum se poate argumenta deplasarea lor pe kilometrii intregi? Orice teorie avansata are mici fisuri sau adevarate lacune. In orice caz toate schioapata.

      Sa fi fost mana forta care ii ajuta pe locuitorii insulei Matakiterani sa-si aseze imensele statui si apoi sa le impodobeasca capetele cu conciurile rosii?

      Moai - statuile intr-un numar mare in toata insula sunt impartite in doua categorii: statuile vulcanului - " ochii care privesc cerul" si statuile celelalte, cu un stil diferit, cu spatele intors spre mare, dominand Ahu-urile, singurele care au ochii deschisi. Ochii le impregnau identitate capatata odata cu asezarea lor pe cavourile in care se odihneau mortii, abia aici sculptorii le deschidea ochii. Zeul Make-Make avea ochii nemasurat de mari.

      Moai variaza de la 3 - 12 metri inaltime, si de la 3-12 tone.

      Curios este cum au fost cioplite, direct in stanca dar si felul in care au fost transportate pana catre malul oceanului din inaltimile vulcanului. Poate si mai curios este modul in care au fost urcate pe fruntile uriasilor conciurile rosii, la fel coborate din inaltimile unei alte cariere din partea diametral opusa. Cilindrii Pukat considerati de unii ca reprezentand pieptanatura vechilor bastiansi - fontanela cu care pot receptiona cunostintele, sau de altii ca imitand infatisarea unor fiinte aparute de pe alte planete, au trebuit ridicati uneori la inaltimi de peste 12 metri. La greutatea pe care o aveau pare un lucru greu de realizat chiar si in zilele noastre. De exemplu, cea mai mare dintre statui ar putea fi ridicata acum abia cu cele mai performante macarale. Cum s-a putut realiza atunci transportul ei acum cateva sute de ani.

      Unele dintre statui sunt cazute cu fata la pamant - au deschis cavourile de piatra.

      Si care a putut fi scopul acestei inaltatoare si in acelasi timp inutile arte? Apararea de un inamic pe care Ludvik Socek il socoteste ca venind de pe o alta planeta drept pe mijlocul insuiei? Sau doar de dragul artei? De ce s-au inhamat pascuanii la o munca atat de tragica si atat de inutila? Dovezile care apar sunt contradictorii si chiar mai mult par imposibil de acceptat. Cum am putea crede ca statuile au fost mutate prin propria lor vointa si putere cum spunea un bastinas: " Statuile inaintau in picioare, rotindu-se in semicerc la baza lor circulara."? Dar credinta pascuana spune foarte clar ca "cei pe care nu creste lichenul sunt inca vii ".

      Oare chiar erau statuile o copie a unui zeu in care acestia credeau si pe care l-au reincarnat in sute de uriasi ( chiar daca nu au facut la fel cu zeul Make-Make sau cu Tangata Manu - omul pasare )?

      Mai curioasa pare mai degraba constructia Ahu-urilor in numar de 240 in toata insula - platforme privite ca morminte, cavouri pentru bastinasi. Aveau ceva sacru in ele, in ideea construirii lor era ceva sacru. Exista trei Ahu-uri de neuitat, foarte mari, la fel ca si statuile care le domina, care sunt asezate ca si cum ar fi vrut sa supravegheze cele trei varfuri ale triunghiului insulei: Ahu Vinapu, Ahu Hekii, Ahu Tongariki.

      Unele din Ahu-uri nu au Moai, apartinand perioadei declinului carierelor de piatra din care se scoteau gigantii. Formele Ahu-urilor difera: unele sunt semipiramidale, au planul principal inclinat, fiind mici, altele sunt dreptunghiulare, mai inalte, au camerele funerare ascunse sub pardoseala de piatra - Ahu Poepoe - au rampe inguste de lansare, scruteaza marea, printre acestea fiind si ultimele 7 dinaintea masacrului peruvian si au o alta arta, celelalte, la fel de mari ca si statuile care le domina, cam 100, dintre care 15 surprinzatoare ca dimensiuni, 3 chiar de neuitat.

      Creatia pascuana e impartita in doua etape: prima caracterizata printr-un stil mult mai rafinat - aproape toate statuile stau in picioare, incastrate in peretele vulcanului si au fost sculptate in primul atelier de pe fata exterioara a acestuia, bucurandu-se de un finisaj deosebit, iar a doua din care fac parte statuile carierei din launtru, mai grosolane dovedeste un declin artistic de parca ar fi opera altei populatii.

      Dar totul pare sa se fi oprit brusc, intr-o buna zi. Totul este parasit: topoarele de piatra - cioplite ca niste imense boxuri clelleene, statuile surprinse in miscare, sau cele peste 80 oprite in curs de executie. Pare ca a coborat moartea si peste uriasii acestia opriti cu zecile din marsul lor de-a lungul potecii care incepe de langa vulcan.

      Ar putea fi "legenda cerului cazut" o alta dovada a unei vizite extrapamantene pe insula vanturilor? Aceasta spune ca cerul s-a prabusit peste locuitori: "A cazut cerul pe vremea regelui Rokoroke He Tau. El il lua si astepta un anumit timp, cerul se inapoie la locul lui, se duse si ramase acolo sus." In pamantul insulei exista inchistati adanc 3 meteoriti dintre care unul a cazut in jurul anului 1950. Sa fie statuile ochii care privesc cerul fascinate de noptile impanzite de stele?

      Pe pamanturile Insulei Tacerii au trait 2 rase de oameni Hanau Homoke (slabanogi) si Hanau Eepe - "oamenii cu urechile lungi". Bastinasii spun ca acestia din urma supravegheau si concepusera constructia Moai-lor si ca cei cu urechile scurte lucrau pentru ei. De unde veneau ei? Din arta lor, din creatia lor s-ar deduce contracte si cu Polinezia dar se gasesc si elemente ciudate apartinand culturii incase sau celei a indienilor Cuna din Panama.

      Alfred Metraux afirma ca "Sistemul pictografic al indienilor Cuna din Panama cuprind o serie intreaga de simboluri identice cu cele folosite pe Insula Pastelui." Statuia chircita a unui barbat cu barba nu apartine stilului polinezian ci mai degraba culturii precolumbiene (seamana cu a zeului Olmecilor din civilizatia Maya). Piatra cu omul paianjen este similara cu ce sculpta "Tara de Foc" si nicidecum Polinezia. Ce ciudata este pastrarea acestor statuiete din lemn de toromiro taiat pe luna, devitalizat astfel timp de atatia ani. Scrierea ideografica cu Rongo Rongo cu cele 3 valente ale sale: interpretare esoterica, sens hieratic, gandire demoniaca este unica in zona: "lemn care vorbeste". Ea era accesibila doar preotilor invatati.


      Intinderea insulei era mai mare? Drumul cu dale pietruite care duce pana in ocean o dovedeste?


Te Pito No te Henua,"Buricul Lumii"= Insula Pastelui


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

referat industria metalurgica

Industria metalurgicã

            Industria metalurgicã este o ramurã a industriei grele, principala producãtoare de mijloace de producþie. Cuprinde:
1.      Industria extractivã a minereurilor feroase ºi siderurgia
2.      Industria extractivã a minereurilor neferoase ºi metalurgia neferoasã
3.      Industria constucþiilor de maºini ºi a prelucrãrii metalelor

1.      Industria extractivã a minereurilor feroase ºi siderurgia.
-materiile prime de bazã sunt minereurile de fier.
-cele mai mari cantitãþi se extrag din minele Ghelari ºi Teliuc (E Munþilor Poiana Ruscã)
-cantitãþi mai mici la Ocna de Fier (Munþii Dognecei), la Lueta (Munþii Harghitei) ºi la Bãiºoara (Cluj)
-mare parte din minereu se importã

-se mai folosesc la fabricarea fontelor: manganul, vanadiul, cromul etc
-exploatãri de mangan lânga Vatra Dornei (Iacobeni, ªaru Dornei)

-combustibili: cocsul metalurgic – din huia de la Petroºani – insuficentã de aceea se importã

-centre siderurgice cu furnale: Galaþi, Hunedoara, Cãlan, Reºiþa, Vlahiþa
-Galaþi – cel mai mare centru siderurgic din þarã – materie primã de import aduse pe Dunãre;
-Hunedoare – minereu de fier din apropiere (minele Ghelari si Teliuc) dar si din import
-Cãlan – se produce fontã de turnãtorie – semicocs din huilã din E depresiunii Petroºani
-Reºiþa – fontã, oþeluri, laminate de calitate; uzinã de cocs pe baza carbunelui de la Anina; minereuri de fier de la Ocna de Fier ºi din import
-Vlahiþa – produce fontã de turnãtorie – minereu de la Lueta
-alte centre mai puþin importante: Câmpia Turzii, Tulcea, Bucureºti, Roman, IaºI, Buzãu, Târgoviºte, Cãlãraºi

2.      Industria extractivã a minereurilor neferoase si metalurgia neferoasã.
-produce metale cu întrebuinþãri industriale diferite: aluminiu, cupru
-rezervele de aluminiu sunt limitate; restul sunt mai puþin limitate

-metalele neferoase se împart în:
      -metale colorate (cupru, plumb, zinc, aluminiu)
      -metale auro-argentifere
-metale rare (molibden, wolfram, antimoniu, nichel, cobalt, uraniu, mercur)
  1. Metalele colorate
cuprul, plumbul, zincul
-minereuri complexe la poalele munþilor Gutâi, în împrejurimile oraºului Baia Mare
-se extrag în minele de la Baia Sprie, Cavnic, Bãiuþ, Nistru, Baia Borºa, în depresiunea Maramureº

-zãcãminte cuprifere se exploateazã la: Toroiaga (jud. Maramureº), Leºu Ursului, Crucea, Fundu Moldovei (jud. Suceava), Bãlan (jud. Harghita), Bãiþa si Deva (jud. Hunedoare) ºi la Mina Altân-Tepe (jud. Tulcea)
-extracþia industrialã se face prin procese tehnologice complexe la Baia Mare, Zlatna si Roºia-Poieni

-zãcãminte de plumb – munþii Gutâi
-metalul se obþine prin topire la Baia Mare
-alte centre de extracþie: Ruschiþa (m-þii Poiana Ruscã) ºi Muncelu Mic
-folosit la fabiricarea camerelor de plumb, þevi pentru apã potabilã, în tipografie
-este o industrie foarte nocivã

-zincul – fabricare de tablã, electrozi pentru elemente galvanice
-se extrage din minereurile de la Nistru ºi Ilba, Muncelu Mic
-se prelucreaza la Copºa Mica

-aluminiul – mare rãspândire pe glob
-industrie aeronauticã, aliaje uºoare, conductori electrici
-se obþine din bauxitã (oxid de aluminiu hidratat) care se gaseºte în munþii Pãdurea Craiului: Roºia, Vârciorog
-alumina se prelucreazã la Oradea ºi Tulcea (de import)
-aluminiul se obþine la Slatina

  1. Metalele auro-argentifere
-Aurul – exploatat de daci dinaintea stãpânirii romane – exploatãri dezvoltate încã din periaoda anticã
-1. Munþii Metaliferi – Valea Arieºului – Valea Mureºului
centre: Criºcior-Brad, Roºia Montanã, Baia de Arieº, Bucium, Sãcãrâmb, Bãiþa
-2. Baia Mare –aurul+argint alãturi de alte minereuri neferoase – Gutâi
-obþinerea si rafinarea se face la Baia Mare ºi Zlatna

  1. Matelele rare
-rezerve cu totul reduse, in munþii Apuseni
-mercurul – minele de la Izvorul Ampoiului (jud. Alba)
-molibden ºi wolfram la Bãiþa (jud. Bihor)
-extragerea este dificilã
3.      Industria constucþiilor de maºini ºi a prelucrãrii metalelor.
-creatã ºi dezvoltatã dupa al II-lea rãzboi mondial
-noi ramuri care produc utilaj perolier, produse electronice, de mecanica finã si opticã, maºini-unelte diverse, locomotive, autovehicule

-principalele ramuri ale industriei construcþiilor de maºini pot fi grupate astfel:

  1. Industria de utilaje si agregate tehnologice furnizeazã echipament pentru numeroase ramuri ale industriei si anume:
-Utilaj petrolier pentru foraje ºi rafinãrii care se fabricã la Ploieºti – cel mai mare centru, Târgoviºte, Câmpina, Braºov, Bacãu – România este printre primele þãri în acest domeniu
-Utilaj minier – necesar activitãþii in subteran ºi la zi (ciocane pneumatice, compresoare, excavatoare etc). Se fabricã la Satu Mare, Baia Mare, Petroºani, Sibiu, Târgu Jiu
-Maºini unelte – strunguri, freze etc – produse la Bucureºti, Arad, Târgoviºte, Roman etc. La Oradea: maºini-unelte si utilaj greu, la Sibiu prese hidraulice, la Reºiþa reductoare, la Râºnov scule, la Braºov, Bârlad, Alexandria si Ploieºti rulmenþi
-Utilaj ºi echipament industrial pentru dotarea altor ramuri (industria siderurgicã, chimicã, materiale de contrucþii, prelucrarea lemnului, industria textilã si alimentarã), fabricat în numeroarea întreprinderi din Bucureºti (una dintre cele mai mari întreprinderi de maºini grele din Europa), Reºita, Brãila, Iaºi (maºini grele), Cluj-Napoca (maºini grele). La Târgu Mureº utilaje pentru ind. textilã. La Sibiu aparate de control si mãsurã, mecanicã finã la Sinaia etc.

  1. Industria electotehnicã si electronicã
-producþie de motoare electrice, transformatoare, generatoare, turboreactoare, motoare Diesel etc.
-mai produce: aparate de radio, acumulatoare, aparate de uz casnic
-întreprinderile cele mai mari sunt la Bucureºti (aparataj electric, televizoare, centrale telefonice, ascensoare, motoare Diesel, echipament de automatizare, calculatoare electronice), Craiova, Timiºoara, Sãcele, Piteºti
-alte centre pentru industria electrotehniã: Botoºani, Zalãu, IaºI, Cluj-Napoca, Bistriþa, Vaslui, Gãieºti, Târgu-Mureº

  1. Industria de tractoare, maºini si utilaje agricole produce tractoare agricole de mai multe tipuri la Braºov, tractoare speciale la Craiova si tractoare pe ºenile la Miercurea-Ciuc. Se fabricã semãnãtori si combine, grape, cultivatoare, secerãtori. Principalul centru este Bucureºti, urmat de Craiova, Timiºoara, Bocºa, Topleþ, Botoºani, Medgidia

  1. Industria mijloacelor de transport
-produce material rulant pentru cãi ferate, autovehicule, nave ºi aparate de zbor
-primele locomotive la Reºiþa in 1872, apoi la Bucureºti
-locomotive: Craiova, Bucureºti, Reºiþa
-vagoane: Arad, Bucurºti, Drobeta-Turnu Severin, Caracal
-utilaje pentru material rulant: Buzãu, Balº, Braºov, Paºcani, Miercurea-Ciuc
-autovehicule: Braºov (autocamioane), Bucureºti (autobuze, microbuze, autoutilitare, troleibuze), Piteºti, Craiova, Timiºoara (autoturisme de oraº) ºi la Câmpulung (autoturisme de teren). La Mârºa (Sibiu) autobasculante
-transporturi navale: nave mineraliere, tancuri petroliere, cargouri, remorchere fluviale si maritime: Galaþi, Drobeta-Turnu Severin, Olteniþa ºi Brãila. Galaþi – cel mai mare ºantier fluvial din þarã – se produc nave maritime de capacitãþi pânã la 30.000 tdw. La Constanþa este principalul ºantier naval maritim – nave mineraliere de pânã la 65.000 tdw ºi nave petroliere de mare tonaj (165.000 tdw). Un nou ºantier naval se aflã la Mangalia.
-aparate de zbor (avioane de pasageri, ºcoalã, utilitare, elicoptere ºi planoare) se fabricã la Bucureºti, Braºov, Craiova ºi Bacãu

  1. La cele de mai sus se adaugã producþia bunurilor metalice de uz gospodãresc: vase emailate produse la Mediaº, maºini de gãtit la Satu Mare

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

referate gospodarirea resurselor de apa dulce



Gospodarirea resurselor de apa dulce


Ca si energia, apa reprezinta o componenta esentiala a aproape tuturor indeletnicirilor umane. Aprovizionarea cu apa este vitala pentru hranirea populatiei crescande a globului, pentru producerea bunurilor materiale care determina ridicarea nivelului de trai si pentru mentinerea integritatii sistemelor naturale de care depinde viata de pe pamant. Si cu toate acestea, in majoritatea statelor se cunoaste, cu siguranta, uimitor de putin despre cantitatile de apa utilizate si unde anume, cand si de catre cine au fost ele consumate. Desi aproape orice conducator politic poate cita pretul la zi la barilul de petrol, putini dintre acestia sunt in stare sa spuna care este pretul de cost al asigurarii unui plus de 1000 metri cubi de apa. Considerata de multa vreme ca ceva de la sine inteles, apa poate deveni, in multe zone ale lumii, un factor de limitare a cresterii economice si a productiei alimentare in urmatoarelor decenii. In trecut, au fost indiguite si deviate o seama de fluvii si riuri in vederea asigurarii unui debit de apa pentru regiunile consumtoare. Performante hidrotehnice de genul barajului de la Assuan din Egipt si al Apeductului din California in Statele Unite au dus literalmente la infloririea desertului. Totusi, concurenta crescanda care isi disputa o cantitate de apa limitata si pretul tot mai ridicat, din punct de vedeere economic si ecologic, al strategiilor traditionale de aprovizionare cu apa reclama o noua abordare in privinta gospodaririi resurselor de apa dulce. Putine sunt guvernele care recunoscut necesitatea unei asemena reevaluari si cu atat mai putin cele care au si inceput sa elaboreze liniile politice necesare pentru viitor. Din nefericire, abundenta de timp, ca si abundenta de apa s-ar putea sa se dovedeasca amindoua iluzorii.
Circuitul apei si resursele reinnoibile
Cifrele luate ca atare nu sunt in masura sa spuna adevarata poveste a apei. In fiecare an, cade asupra continentelor destula ploaie si zapada pentru pentru a umple de 30 de ori lacul Huron, pentru a spori de saisprezece ori debitul fluviului Amazoanelor sau pentru a acoperi intreaga suprafata de uscat a pamintului cu un strat de 83 de centimetri de apa. Cu toate acestea, lipsa de apa pentru cresterea culturilor agricole ameninta, periodic, milioane de oameni cu spectrul foametei. Nivelul panzelor freatice din sudul Indiei, nordul Chinei, Valea Mexicului si zona de sud-vest a S.U.A. scade foarte rapid, provocand uscarea fantinilor. Oseama de riuri care aveau flux continuu in tot cursul anului incep sa sece o data cu sfarsitul sezonului ploios. Mai multe lacuri si mari interioare isi restring suprafata. Spre deosebire de carbune, petrol si majoritatea celorlalte resurse de insemnatate vitala, apa este solicitata, de obicei, in cantitati mari si este greu de manevrat pentru a forma obiectul comertului international. Se intimpla rar ca apa sa fie transportata la o distanta mai mare de cateva sute de kilometri de sursa. Astfel, desi pretutindeni apa dulce este legata de existenta unui mare circuit mondial, viabilitatea si calitatea ei in randul resurselor sunt determinate de disponibilitatea ei pe plan regional sau local si de modul in care este folosita si gospodarita.
In fiecare an, energia solara extrage prin evaporare circa 500 000 kilometri cubi de apa de pe suprafata pamintului, din care 86%din oceane si 14% de pe uscat. Pamantul primeste o cantitate echivalenta de precipitatii sub forma de ploaie, lapovita sau ninsoare, insa, din fericire, nu in aceleasi proportii. Circa 110 300 kilometri cubi de precipitatii cad asupra uscatului, in vreme ce numai 71 500 kilometri cubi se pierd prin evaporare de pe uscat. In felul acesta, circuitul pus in miscare de energia solara distileaza si transfera anual 38 800 kilometri cubi de apa din oceane catre continente. Incheind ciclul natural, apa isi cauta inapoi drum spre mare sub forma debitului fluvial. In virtutea acestui flux ciclic, intre mare, aer si pamint, apa dulce reprezinta o resursa regenerabila. In conditiile climatice existente, se creaza in fiecare an un volum aproximativ egal de apa dulce. Debitul actual este acelasi cu cel de la infiriparea primelor civilizatii in vaile roditoare ale Gangelui, Tigrului-Eufratului si Nilului. Privind lucrurile la scara globala, exista inca, fara indoiala, o abundnta de apa dulce. Pentru fiecare locuitor al planetei exista in prezent o cantitate reinnoibila de 8300 metri cubi, adica suficient pentru a umple de 38 de ori o incapere cubica cu latura de 6 metri, sau de cateva ori volumul necesar pentru asigurarea unui nivel de viata moderat. Variatiile naturale de clima si capriciile vremii pot intuneca usor aceasta imagine de abundenta, deoarece apa nu se afla intotdeauna in locul si in momentul in care este nevoie de ea. Aproape doua treimi din debitul anual se scurg rapid in timpul viiturilor, aducand adesea mai multe distrugeri decat avantaje. Cealalta treime este relativ stabila si reprezinta, astfel, o sursa asigurata de apa de baut si pentru irigatii pentru tot cursul anului. Apa care se infiltreaza in sol si curge in subteran asigura alimentarea permanenta a raurilor si fluviilor, constituind o parte importanta a debitului stabil. Debitarea controlata a apei din lacurile de acumulare aduga o cantitate suplimentara, ridicand debitul asigurat la circa 14 000 kilometri cubi sau 3 000 metri cubi de persoana, ceea ce reprezinta limita practica a aprovizionarii reinnoibile cu apa dulce. Asia si Africa sunt continentele care au cea mai icordata balanta de aprovizionare cu apa. Apa de care dispune in prezent un locuitor al Asiei reprezinta mai putin de jumatate din media mondiala, iar debitul de apa al continentului este cel mai instabil dintre toate. Lanturile muntoase de mare altitudine si clima musonica determina o mare variabilitate a precipitatiilor si debitelor fluviale. Fluviul Galben din China a suferit cate o schimbare majora a albiei cel putin o data pe secol in cei 2 500 de ani de istorie scrisa a Chinei. In India, 90%precipitatiile anuale cad intre iunie si septembrie, iar cea mai mare parte a debitului este cea a fluviilor Gange si Brahmaputra in zona de nord. Absenta musonului din 1979 a dus la cea mai grava secete din istoria recenta si a redus productia de cereale alimentare a Indiei cu 16&. In Africa, fluviul Zair, avind al doilea debit din lume dupa Amazoane, asigura circa 30% din cantitatea de apa dulce reinnoibila a continentului, insa cursul lui trece, in cea mai mare parte, prin paduri ecuatoriale cu populatie redusa. Doua treimi din statele africane dispun de o cantitate de apa cu cel putin o treime mai mica decat media mondiala. Secetele prelungite, care afecteaza in mod repetat zonele uscate ale continentului, au amenintat in anii din urma cu spectrul foametei cel putin 20 de state.
Impartirea debitelor reinnoibile de apa dulce pe continente
Regiunea     Debitul anual
mediu (km cubi)       Cota parte a
debit. global (%)       Cota parte a
pop. mondiale(%)     Cota parte a
debitului stabil(%)   
Africa          4 225    11         11         45        
Asia            9 865    26         58         30        
Europa        2 129    5          10         43        
America de Nord      5 960    15         8          40        
America de Sud       10 380  27         6          38        
Oceania      1 965    5          1          25        
Rusia          4 350    11         6          30        
Total Mondial           38 874  100       100       36        

America de Nord si de Sud si Rusia par a avea resurse abundente de apa in raport cu populatia, cu toate ca, si in acest caz, exista mari disparitati geografice. America de Sud pare a fi continentul cel mai bine inzestrat, dar 60% din debitul continental se scurge in fluviul Amazoanelor, greu de valorificat si trecand prin zone indepartate de concentrarile de populatie. America de Nord si Centrala au impreuna un debit de apa pe cap de locuitor de doua ori mai mare decat media mondiala, insa cursurile naturale sunt limitate la vastele regiuni din vest, in in special din sud-vestul Statelor Unite si din nordul Mexicului. Cele trei fluvii principale din Rusia-Enisei, Lena, Obi-curg spre nord prin Siberia si se varsa in marile arctice, la mare departare de centrele populate. In sfarsit, Europa si Asia sunt continentele care detin o cota parte substantial mai mare din populatia mondialadecat din disponibiluil de apa dulce. Debitul pe cap de locuitor al Europei reprezinta doar jumatate din media mondiala, un deficit mai evident inregistrandu-se in sudul si rasaritul Europei. Din fericire, clima temperata care caracterizeaza o mare parte a continentului si numarul mare de riuri mai mici cu un debit destul de constant permit valorificarea unei parti relativ importante a debitelor fluviale. Imaptirea detaliata a debitului pe tari confirma distribuirea inegala a resurselor de apa. Debitul pe cap de locuitor variaza intre peste 100 000 metri cubi in Canada si sub 1 000 metri cubi in Egipt. Dar chiar si aceste cifre calculate pe plan national ascund discrepante importante. Din punctul de vedere al debitului pe cap de locuitor, Canada este tara cea mai bogata din lume, insa doua treimi din debitul fluviilor sale se indreapta spre nord, in timp ce 80% din lociutorii sai traiesc intr-o fisie cu o latime de 200 kilometri in lungul frontierei cu Statele Unite. De asemenea, Indonezia pare a fi un stat relativ bogat in resurse de apa, insa peste 60% din populatia ei traieste in insula Java, care dispune de mai putin de 10%din debitul total al tarii. Mai ales pentru statele sarace in apa din Europa, Africa si Asia, cursurile de apa ce provin din tarile vecine pot constitui un plus de insemnatate vitala fata de debitul produs in interiorul propriilor frontiere. Egiptul, unul dintre statele care inregistreaza cea mai mare lipsa de apa din lume, depind aproape integral da apele Nilului care patrund in tara din directia Sudanului. Date fiind conditiile climatice existente si prognozele actuale cu privire la populatie, aprovizionarea cu apa pe cap de locuitor la nivel global se va reduce cu 24% pana la sfirsitul secolului, iar debitul stabil, sigur se va reduce de la 3 000 la 2 280 metri cubi de apa pe cap de locuitor. Cele mai rapide cresteri de populatie se inregistreaza, in continuare, in unele dintre regiunile care duc cea mai mare lipsa de apa. De exemplu, debitul pe cap de locuitor se va diminua cu 50%in Kenya si cu 42%in Nigeria. Asigurarea cu apa pe persoana se va reduce cu o treime in Bangladesh si in Egipt si cu o patrime in India. Mai mult, dace se materializeaza schimbarile de clima prevazute ca urmare a cresterii concentrarii de bioxid de carbon in atmosfera, s-ar putea micsora aprovizionarea cu apa a unor zone si asa afectate de secete cronice, inclusiv unele regiuni mari producatoare de cereala din nordul Chinei si Statelor Unite.
Crestera asigurarii resurselor de apa
Atunci cand debitele naturale de apa nu mai erau in masura sa acopere cererea intr-o anumita regiune, cei care s-au ocupat in decursul anilor de gospodarirea apelor au cautat solutii prin construirea de baraje menite sa retina si sa depoziteze excesul de apa din perioadele de viituri, care altfel s-ar fi scurs nefolosita si prin devierea unor rauri, pentru redistribuirea apei spre regiunile cu nevoi mai ridicate. Pe masura cresterii cererii de apa, au sporit si numarul si dimensiunile acestor lucrari destinate sa majoreze disponibilitatile. In prezent, raurile lumii sunt incorsetate de zeci de mii de baraje. Lacurile lor de acumulare retin impreuna aproximativ 2 000 kilometrii cubi de apa, sporind cu 17% cantitatea de 12 000 kilometri cubi de stoc natural asigurat din ape subterane si lacuri. Cea mai mare parte din aceasta capacitate s-a realizat in a doua jumatate a secolului, cand s-a constatat o accelerare brusca in domeniul constructiei de baraje mari. Numai 7 din cele 100 cele mai mari baraje ale lumii au fost construite inainte de cel de-al doilea razboi mondial. Multe dintre tarile industrializate constata, insa, acum ca lista amplasamentelor posibile de baraje devine tot mai scurta, iar pretul construirii de noi rezervoare este in crestere rapida. In Statele Unite, de pilda, capacitatea lacurilor de acumulare a crescut in medie co 80% pe deceniu, intre 1920 si 1970. Pe masura ce s-a incheiat treptat amenajarea amplasamentelor din vaile inguste, construirea de noi capacitati a necesitat ridicarea de baraje gravitationale de marimi mult mai mari. In anii '60, cantitatea de materiale de baraj necesare pentru realizarea unei anumite capacitati de acumulare era de 36 de ori mai mare decat in anii '20. Tinand seama si de escaladarea corespunzatoare a costului constructiei, ritul de realizare a unor noi lacuri de acumulare a inregistrat o scadere evidenta. In cea mai mare parte a Europei, clima si conditiile geografice favorabile pentru asigurareaaprovizionarii cu apa au redus nacesitatea construirii unor mari lacuri de acumulare fata de situatia existenta, de xemplu, in zonele din vestul Statelor Unite. Cu toate acesta, pentru a face fata unei cresteri a cererii, multe state di Europa au in vedere sa-si sporeasca substantial, in urmatorul deceniu, capacitatea lacurilor de acumulare. Intr-un raport elaborat de Comisia Economica O.N.U. pentru Europa se formuleaza, insa, indoieli in legatura cu materializarea planurilor ambitioasa ale unor tari. Cheltuielile mari pe care le implica si cresterea opozitiei fata de inundarea unor terenuri agricole si vai devin in prezent obstacole serioase in calea construirii de noi baraje. In ciuda proiectelor guvernamentale care lanseaza "prevederi optimiste" privind dublarea sau triplarea capacitatii de acumulare, studiul C.E.E. ajunge la concluzia ca unele tari au atins deja limitele practice ale realizarii de noi lacuri de acumulare. La doua decenii dupa ce tarile industrializate si-au realizat marile lor baraje, Constructia de baraje in tarile in curs de dezvoltare trece acum printr-o perioada de varf. Doua treimi din barajele co o inaltime de peste 150 de metri., care urmeaza sa fie construitein cursul actualului deceniu, sunt amplasate in tari ale lumii a treia. Proiectate, in principal, pentru productia de energie hidroelectrica si asigurarea apei pentru irigatii barajele si lacurile de acumulare de mari dimensiuni promit obtinerea unei mai mari independente energetice si a posibilitatii de acoperire a nevoilor de hrana din resurse proprii. Ele reprezinta solutii ademenitoare, pe scaralarga, care vin sa rezolve unele dintre marile dileme ale dezvoltarii. Din pacate, cheltuielile ridicate, proiectarea defectuoasa si efectele de degradare a mediului lasa in urma o mostenire de sperante spulberate si sugereaza ca marile baraje nu reprezinta panaceul avut candva in vedere


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

referat forme de relief ale pamantului

                                Forme de relief ale
                                      PAMANTULUI

Constructia de baza a formelor de relief este creata de catre forte ce actioneaza in interiorul Pamantului, dar procesele extraordinare produc zil-
nic schimbari in aceasta structura de baza, o deformeaza in mod continuu, distrug munti si scobesc vai.
          Stiinta care studiaza formele de relief si schimbarea acestora se nu-
meste geomorfologia. Geologii stiu ca expresia ‘’muntii eterni’’ este departe de realitate: muntii nu exista vesnic, dar intervalul de timp ce trece de la for-
marea si pana la disparitia lor se masoara in zeci si sute de milioane de ani.
          De la inceputul revolutiei industriale, adica dfe la mijlocul secolului al XVIII-lea activitatea umana are si ea un rol important in modelarea suprafe-
tei Pamantului, cateodata chiar cu efecte surprinzatoare. Continentele au a-
juns la forma lor si in pozitiile actuale in urma miscarii placilor ce formeaza scoarta solidificata a Pamantului, adica datorita tectonicii placilor. Cele mai noi schimbari- despicarea Oceanului Atlantic si contopirea subcontinentului Indian cu continentul Asiatic- s-au produs in ultimii 200 milioane de ani. In istoria de 4,6 miliarde de ani a Pamantului s-au mai petrecut multe alte schimbari, pana ce planeta noastra a capatat infatisarea de azi.
                                   Alterarea rocilor
          Scoarta Pamantului este formata din roci, solul luand naster din ele. Cel mai important proces ce transforma rocile este alterarea, care este condi-
tionata de existenta atmosferei. Are 3 forme: alterarea fizica adica marun-
tirea- astfel se fragmenteaza roca-, alterarea chimica: producandu-se reactii chimice sub influienta apei de suprafata sau din roca, a bioxidului de carbon, a sulfului sau a oxigenului si alterarea biologica, adica efectul distructiv al diferitelor vietati
          Efecte majore pot fi produse si de influientele chimice ale unor orga-
nisme vegetale. Unele alge si lichieni produc acizi ce fac suprfetele rocilor mai poroase, si care astfel se altereaza mai repede. Influienta mare are si hu-
musul rezultat din descompunerea plantelor de ordin superior.
          Rocile se formeaza sub presiune. Rocile magmatice iau nastere prin racirea topiturilor a magmei ajunse la suprafata din interiorul Pamantului, iar rocile sedimentare se formeaza pe fundul marilor prin compactarea malului, a sparturilor altor roci si din carcasele vietatilor.

                              Influiente meteorologice
          In roci se intalnesc foarte des crapaturi, rosturi si despicari. Cu timpul roca ajunge la suprafata, unde presiunea este mult mai mica. Ca urmare roca se dilata, timp in care se sfarama mai intens.
          Crapaturile, rosturile si straturile formate natural sunt germenii ce favorizeaza maruntirea si alterarea ulterioara a rocilor. Apa ajunsa in crapa-
tura dupa ionghetare se dilata si astfel largeste crapatura; acest proces se nu-
meste largire cu pana de gheata. Si plantele care isi adancesc radacimile in crapaturi produc o maruntire printr-o metoda asemanatoare.
          Alterarea chimica este cauzata de apa, cand prin infiltrare sau prin strapungerea rocii, apa introduce diferita materiale chimice sau dizolva anumite componente din ele. De exemplu oxigenul dizolvat in apa intra in reactie cu fierul din roca. Ploaia dizolva bioxidul de carbon din aer si acidul carbonic rezultat roade calcarul, formand sisteme mari de pesteri, sau for-
meaza carstul, o forma de relief de suprafata specifica(denumita dupa un munte din Slovenia). Apa dizolva foarte multe minerale, care apoi dezin-
tegreaza rocile. Acizii si sarurile din atmosfera au acelasi efect.
                                                  Eroziunea
          Dintre cauzele schimbarii formelor de relief de suprafata cea mai cu-
noscuta este eroziunea; rocile, sub actiunea apelor curgatoare, a marii, a van-
tului sau a ghetii, se uzeaza. Eroziunea produsa de apele curgatoare se face atat prin efecte fizice cat si prin efecte chimice. Apa nu transporta doar buca-
tele de roca, ci chiar si bucati mari, dar, le si impregneaza cu materile chimi-
ce. Raurile formeaza vai, aluviunile sunt transportate in mari; aceste aluviuni se sedimanteaza si se transforma in roci sedimentare intr-o perioada lunga.
          Marea modeleaza astfel in mod continuu tarmul, intr-un loc il distru-
ge, in alta parte il construieste. Vantul sufla materialele ce nu sunt legate de sol, ca de exemplu nisipul, si-l poate transporta la distante incredibil de mari. Nisipul fin din Sahara deseori acopera, ca un praf rosu, automobilele si alte suprafete din sudul Angliei.
                                            Erele glaciare
          Schimbarile de clima ale Pamantului de-a lungul secolelor a avut o in-
fluienta puternica si asupra formelor de relief. In ultima era glaciara o can-
titate imensa de apa a inghetat in calotele polare. Calota de gheata nordica s-a intins spre sud in Europa si in America de Nord. Din suprafata uscatului de pe Pamant 30% era acoperita de gheata, acest raport fiind azi de 10%. In timpul erei glaciare nivelul marilor era cu 80m mai mic decat cel de azi si topirea ghetii a produs mari schimbari in formele de relief. A creat stram-
toarea Bering intre suberia si Alaska, a inundat uscatul intre Australia si Noua Guinee si a separat Marea Britanie si Irlanda de Europa.
                                                 Ghetarii
          Ghetarii- torantele de ghata- sunt caracteristici muntilor inalti si tinuturilor polare acoperite de gheata. Ghetarii din Groenlanda si din Antarc-
tica transporta annual cantitati imense de gheata in mari; formand astfel dupa accea icebergurile ce pericliteaza navigatia. Aspectul tinuturilor nordice se poate atribui in mare parte ghetarilor din era glaciara. Alunecand pe sol in mod constant au decojit, ca niste rindele, straturile de roca aflate sub ele sco-
bind in aceste roci vai adanci. Acest efect al ghetarilor a cauzat faptul ca muntii batrani, ca de exemplu cei din nordul Scotiei, sunt relativi josi si netezi. Ghetaarul alunecand in jos aduna pietrisul de pe asa zisul bazin de acumulare a firnului; de aici colecteaza nu numai sedimante ci si apa sub forma de zapada; aceasta zapada se tranforma apoi in gheata contruind ghe-
tari.
                                Formele de relief create de om
          Munca inginerilor construnctori creeaza forme de relief. Un exemplu concludent se poate vedea in Olanda; olandezii afirma cu mandrie ca ei si-au creat propria tara. Si-au marit suprafata tarii cu 40% prin indiguirea unor suprafete marine.
          Pentru satisfacerea nevoilor de apa dulce cat si pentru procucerea energiei electrice s-au construit multe lacuri de acumulare; acestea sunt lacuri artificiale. In Statele Unite lacul Mead s-a creat prin inchiderea raului Colorado cu digul Hoover. Lacul Nasser aflat la granita dintre Egipt si Sudan s-a format prin inchiderea Nilului cu Marele Dig din Assuan din 1968. Construirea acestui dig a avut menirea de a regulariza revarsarile Nilului si a asigura un debit uniform si suficient pe tot parcursul anului pentru nevoile agriculturii. Egiptul a fost expun intotdeaua  variatiilor mari de debit ale Nilului si s-a considerat ca acest dig rezolva aceasta problema milenara.

                                                                    
           

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS